Tatiana Busuncian, Directorul Centrului Pro Marshall din Republica Moldova
Diferendul transnistrean a ajuns într-o nouă fază. După ce a trecut prin starea conflictului armat şi cea a conflictului tacit, a intrat în una nouă – de soluţionare a diferendului, dar nu prin negocieri sterile cu regimul smirnovist care nu au dat rezultatul scontat, ci prin crearea unei noi configuraţii a relaţiilor între societăţile de pe ambele maluri ale Nistrului.
Se pare, avem nevoie de o nouă configurare a relaţiilor dintre societăţile de pe ambele maluri. Nu întîmplător Chişinăul acordă o atenţie deosebită soluţionării paşnice a diferendului în contextul securităţii regionale. Prezenţa în Europa a regimurilor separatiste cu atribute totalitare evidente, necontrolate de comunitatea internaţională, reprezintă o problemă specială la capitolul „contracararea terorismului”.
Diferendul transnistrean poate fi soluţionat doar cu antrenarea organizaţiilor internaţionale. De asemenea, ar trebui să fie izolate forţele interesate de preservarea stării de conflict, deoarece beneficiază de dividende politice şi financiare de pe urmele lui. Şi, nu în ultimul rînd, este important să se reuşească, indiferent de conotaţiile politice şi naţionale, democratizarea teritoriului de pe malul stîng al Nistrului.
Rezolvarea oricărui conflict regional poate fi împiedicată în cazul în care una dintre părţile implicate în conflict întreprinde măsuri ce lezează drepturile şi interesele celeilalte părţi. Dincolo de „problema şcolilor”, „războiul căii ferate” declanşat de regimul de la Tiraspol, situarea pe teritoriul transnistrean a unui volum mare de armament reprezintă o problemă majoră. 40.000 tone de muniţii ar putea să distrugă nu numai Tiraspolul şi Benderul, dar şi o mulţime de localităţi mai mici.
Este cunoscut faptul că pe teritoriul Transnistriei se produce armament, care mai apoi este depistat în diverse zone conflictuale. Dacă muniţiile ruseşti vor nimeri în mîinile unor forţe extremiste, efectul va fi negativ pentru toată Europa. În plus, nu trebuie să uităm că trăim într-o zonă seismică activă.
O parte a locuitorilor transnitreni consideră că prezenţa armamentului rusesc în regiune reprezintă o garanţie de stabilitate. Această opinie, deşi este eronată, are dreptul la existenţă. Însă, rolul experţilor europeni constă în explicarea locuitorilor din regiunea transnistreană a riscurilor provocate de armamentul incontrolabil.
În astfel de condiţii este greu de subestimat rolul comunităţii internaţionale. Majoritatea statelor din regiunea Europei de Sud-Est s-au alăturat coaliţiei internaţionale de combatere a terorismului. Republica Moldova, la fel, şi-a arătat disponibilitatea şi a purces la o colaborare concretă cu toate părţile interesate de combaterea fenomenului.
Importanţa campaniei de combatere a terorismului pentru Moldova este cauzată de situarea ţării noastre, precum şi a întregii zone a Europei de Sud-Est, în componenţa aşa-numitului „brîu al instabilităţii”, care se întinde din Asia de Sud-Est, prin Orientul Apropiat, Caucaz, până în Balcani, regiune cu o prezenţă activă a grupărilor teroriste şi extremiste.
Combaterea terorismului prin solidarizarea activă a statelor şi cetăţenilor lumii este calea cea mai bună. Această solidaritate înseamnă izolarea teroriştilor prin înlăturarea cauzelor terorismului.
Terorismul nu trebuie monitorizat, ci extirpat. Dar aceasta presupune un "soft" complex: o nouă legislaţie internaţională, o nouă ordine mondială, o nouă diplomaţie.
Guvernele, ministerele de forţă, serviciile speciale sunt numai o parte a umanităţii ce trebuie să poarte, de data asta, lupta în linia întîi. Fiecare dintre noi este obligat să-şi supună conştiinţa unei interogări severe, să conştientizeze fiece moment al trecutului şi al prezentului nostru ca organism social, pentru a înţelege viitorul pe care nu trebuie să-l lăsăm la voia întâmplării.